Singurul... Ion

     În 1985, la Editura Albatros, apărea romanul Viaţa bunilor Ioan de Ernest Gavrilovici, scriitorul care, cu voia Domnului, ar fi împlinit, în prima zi din 2011, 85 de ani. N-a fost să fie!
     Alţi Ioani, din cei vreo două milioane, câţi numără România, au fost, probabil, măcar în ziua aceasta un pic mai fericiţi, fără să ţină cont de criză şi fără să le pese că "Bucuriile prea mari, ca şi suferinţele prea adânci martirizează spiritile."

     Din această pricină unii Ioani n-au mai ajuns la Galeria Nouă a Filialei Bacău a U.A.P., acolo unde Ion Mihalache s-a trezit singur pe afiş, dovedind încă o dată că minunea la români nu ţine prea mult. Solitudinea sa merită însă respectată, iar explozia de verde, în plină iarnă, din cele 16 acuarele şi uleiuri e o oază care te reconfortează...

     Ce-or fi făcut Ioan Burlacu, Ioan Dragoş Burlacu, Ioan Lăzureanu, Ionela Lăzureanu, Ion Văsâi, Oana Văsâi când sărbătoritul îi căuta cu privirea?

     Ce-or fi făcut, la rândul lor, scriitorii Ion Botezatu, Ion Dinvale, Ioan Enache, Ion Fercu, Ion Tudor Iovian, Ion Machidon s-ar fi putut întreba şi Ioan Prăjişteanu, singurul poet rătăcit printre plasticieni?

     Nu încercăm să ne imaginăm, dar ne putem închipui totuşi că "În liniştea nopţii, cea mai fericită (sau poate cea mai nefericită) fiinţă din familia Ioan priveşte cine ştie unde, fără să vadă nimic, bâjbâind spre păhăruţul de vinars, de câteva ore pe jumătate plin - o superstiţie de băutor, căci niciodată nu-l goleşte, nu e bine, i-a spus un coleg de breaslă şi s-a convins, uite! - nu simte tăria măcinând-o, de bună seamă alcoolul ăsta nu face două parale sau, cine ştie, ea a devenit campioană la băutură şi vinarsul n-o mai îmbată."

     Totul e posibil, inclusiv să te îmbeţi de priveliştea peisajelor lui Ion Mihalache, aşa că, grăbiţi-vă, cât mai e timp, întrucât întreaga expoziţie aparţine deja unui iubitor de artă!