Remember (3)

    COBAN, V. Grigore, n. 30 ianuarie 1914, în comuna Sudarca, judeţul Soroca - m. 29 ianuarie 1986, la Bacău. Critic de artă. Fiul lui Vasile Coban şi al  Mariei. A debutat în viaţă destul de bine, terminând rând pe rând cursurile şcolii primare din comună, pe cele secundare ale Liceului Tehnic Agricol din Soroca şi luîndu-şi licenţa în drept la Universitatea „A.I. Cuza“ din Iaşi, unde intenţiona să-şi susţină şi doctoratul, cu o teză despre „Problema strâmtorilor“. În vremea studenţiei a început să se afirme în presa ieşeană, îndeosebi la publicaţia Cuget Moldovenesc, dar al doilea război mondial l-a aruncat în luptă pe frontul din Răsărit, unde, în 1942, cade prizonier, după ce, între timp, izbutise să trimită la ziarul Bacăul reportaje de la faţa locului. Refuzând înrolarea în unităţile pe care sovieticii le încropeau din prizonierii români, viitorul critic de artă a trebuit să suporte aproape un deceniu rigorile lagărelor noului imperiu rus, întorcându-se la Bacău abia în 1951. Aici, date fiind condiţiile politice impuse de regimul popular, a ajuns la concluzia că nu-şi mai poate valorifica studiile juridice aşa cum a învăţat şi şi-ar dori, astfel că a trecut de nevoie în învăţământ, asigurând existenţa familiei ca profesor de limba rusă la Liceul „Vasile Alecsandri“, apoi ca lector la Institutul de Învăţământ Superior din Bacău. Încet-încet şi-a reluat şi activitatea publicistică, abordând îndeosebi cronica plastică, dar şi traducerile din literatura rusă, îndeosebi din creaţia lui N.V. Gogol, E. Eftuşenco, M. Gorki, M.I. Lermontov, B. Pasternak, S. Muratşina, A. Ahmatova şi A.S. Puşkin, unele făcute în colaborare cu poetul Sergiu Adam. Astfel, după ce în perioada interbelică mai publicase în revistele Luceafărul de la Timişoara, Opinia şi Însemnări ieşene, la 14 iulie 1957 îşi face reintrarea în presa băcăuană, publicând în ziarul Steagul roşu un articol despre cei „350 de ani de la naşterea lui Rembrand“. Acestuia  i-au urmat peste 300 de cronici, medalioane şi eseuri, gustul său rafinat şi dorinţa de a sprijini mişcarea plastică în curs de înfiripare făcându-l să se oprească atât la nume ilustre ale artei tuturor timpurilor - Michelangelo, Vasari, Rubliov, Ioganson, Andreev, Dürer -, cât şi la maeştrii plasticii româneşti Grigorescu, Luchian, Andreescu, Tonitza, Aman, Rosenthal, Tattarescu, Pallady, Dimitrescu, Iser, şirato, Steriadi, Petraşcu ş.a. ori la tinerii plasticieni băcăuani, la impunerea cărora a contribuit din plin, atât prin prezentarea directă a expoziţiilor şi cronicile la acestea, cât şi prin prefaţarea unor cataloage de ţinută. Fie că publica în ziarul local, în cele  centrale (Scânteia) şi în alte ziare judeţene (Clopotul, Înainte, Milcovul) ori în revistele de cultură (Ateneu, Cronica, Tribuna, Contemporanul, Arta, Gaudeamus, România literară, Veac nou), opiniile sale rămâneau la fel de tranşante şi de bine argumentate, creaţia celor comentaţi fiind urmărită nu doar prin prisma momentului expoziţional, ci în întregimea ei, semn că acribiosul cronicar îşi urmărea cu atenţie confraţii, cărora avea să le consacre în timp şi un amplu dicţionar, făcut pierdut, din păcate, în nu se ştie ce editură. Pe aceeaşi linie a profesionalităţii, din 1970 a susţinut la Radio Iaşi emisiunile săptămânale „Arte plastice“, apoi cele bilunare „Jurnalul artelor“ şi „Cotidian sonor“, în cadrul cărora a prezentat zeci de expoziţii, profiluri şi medalioane de artişti plastici, opere şi cărţi de artă. O parte dintre acestea s-au regăsit, sub genericul „Itinerar plastic băcăuan“, şi la Televiziunea Română, precum şi în cadrul unor conferinţe publice şi dezbateri pe teme de artă, la care a fost invitat. A vorbit, între altele, despre „Mari creatori de frumos - mesageri ai geniului plastic românesc“, „Arta plastică modernă“, „Arta în lumea contemporană“, „Receptarea operei de artă plastică“, „Estetica şi nevoile omului contemporan“, „Perspective şi tendinţe în arta plastică contemporană“, „Valori naţionale în Muzeul de Artă Bacău“, „Capodopera“, „Statuia lui Bacovia de la Bacău“, „Miracolul C. Brâncuşi“, „Momente epocale în dezvoltarea artei şi culturii“, „Pictura românească contemporană“. Ca membru al U.A.P., secţia critică, încă din anul 1968, a pus bazele Filialei U.A.P. Bacău, între 1973-1978 îndeplinind şi funcţia de secretar al acesteia. Un merit deosebit îi revine în repunerea în circuitul naţional a operei lui Nicu Enea, despre care a scris în nenumărate rânduri, i-a organizat expoziţii şi i-a consacrat, în 1979, o primă monografie, publicată sub egina Muzeului de Artă Bacău. Aceasta se adăuga unei alte monografii, O. Briese, publicată în 1937 la Iaşi, la Tipografia „Mantos“. Generos cu ceilalţi confraţi, pe care i-a premiat în calitate de membru al juriilor saloanelor şi expoziţiilor de artă, Grigore V. Coban a fost mai puţin atent cu propria creaţie, dar în manuscris se păstrează încă un volum de epigrame, pe care intenţiona să-l publice în 1937, zeci de poezii originale şi traduceri, acest tezaur de cronici risipite prin paginile publicaţiilor, ce ar putea alcătui nucleul unor volume, şi, dacă va fi găsit, dicţionarul de care aminteam.