Noua democraţie

Primesc de la criticul Mircea Dinutz acest punct de vedere, pe care mă grăbesc să-l fac public:

MIRCEA   DINUTZ

CE BINE E ÎN DEMOCRAŢIE!!

          „Jos dictatura!”  mai strigă câte unul. Care dictatură?! Ăştia n-au aflat că trăim într-o republică şi tot românul prosperă, care va să zică??!! Sunt un om liber, eşti un om liber, mă rog, toată lumea e liberă!! Avem partide, avem lideri, că – vorba unui personaj ilustru – „la noi şefii de partide sunt ca vacile în India”... or asta nu înseamnă democraţie!??! Şi ce ţară frumoasă!! Între patrie şi familie, mai că-ţi vine să o alegi pe prima, cum bine zicea un monstru sacru al micului ecran: „Familia e sfântă, pe când patria... cum să vă spun, patria e sacră!” Că bine le zice nea Mitică!!

          Uite, de pildă, te afli în trafic şi e unii nesimţiţi care nu te lasă să-i depăşeşti, nu sta pe gânduri! Eşti liber să-i claxonezi, răguşit şi prelung, să-i înjuri de toate cele (părinţi, rude apropiate, dumnezei şi patrafir) şi, după ce-ai epuizat căile omeneşti de persuasiune, ieşi cu un levier şi-i aranjezi maşina gospodăreşte, cu tact şi meşteşug: întâi farurile, apoi parbrizul, în final treci la pumni şi picioare, dacă îndrăzneşte să iasă din maşină cu gânduri necurate! Până să vină poliţia, tu eşti departe, mulţumit de prestaţia ta şi de faptul că trăieşti într-o democraţie (e adevărat, originală), unde poţi să te exprimi în toată libertatea!

          Aşa... ca Mircea Dinescu, căruia i-a intrat în cap că între cârciumă şi televiziune nu e decât o singură diferenţă notabilă: numărul de privitori şi de gură-cască. Cu audienţa, nu-i vorbă, stă bine!! Sau ca ... „nemuritorul” Gigi Becali care împarte alese complimente spre toate zările: „El m-a făcut oligofren (oare cine o fi fericitul părinte?), eu l-am făcut zdreanţă, dar... nu ne-am insultat!” Acesta, şi nu numai el, îşi permite şi i se permite aproape orice, pentru că banul te face puternic, iar puterea face legea. Ce-i drept, fac legi şi cei din parlament, una după alta, de nu mai termină şi nu mai înţelege nimeni nimic! Veselie mare, jigniri cu toptanul, ameninţări, scene de bâlci... şi asta pe bani grei! Mulţi dintre aceia, care se agită atât de gălăgios şi atât de puţin eficient, au destule pe conştiinţă: de la minciuni deşănţate, accidente rutiere cu consecinţe grave, frauda măruntă până la afaceri necurate de mare anvergură şi relaţii dintre cele mai dubioase cu lumea interlopă!! Când se îngroaşă gluma, apare salvatoarea imunitate, ce-i apără de toate necazurile. Dar ăstora, vorba unei distinse şi competente doamne, „nu poţi să le ridici imunitatea nici cu viagra!”

                    O pregnantă personalitate a lumii contemporane ne-a urat  să trăim bine! Adică liberi, fără povara unui cont în bancă, mereu cu grija zilei de mâine, de poimâine... Bătrânii  pensionari au libertatea să protesteze în faţa palatului Cotroceni, dacă reuşesc să ajungă acolo pe picioarele lor, poliţiştii au libertatea să dea de pământ cu caschetele în acelaşi loc, mamele, însoţite de pruncii lor, pot să ceară, să strige, să blesteme, nu le opreşte nimeni, oricum nu le aude cine trebuie. Ceva-ceva s-ar mai putea spera, dar în 2012, când vor avea loc alegerile, când va porni din nou, cu un şi mai mare avânt, caruselul minciunilor şi al manipulării, de-a dreptul contagios, irezistibil! Oamenii, din toate categoriile sociale, vor fi din nou liberi să creadă în promisiuni şi în pomeni electorale!!

                    E frumos în democraţie!!... Elena Udrea e liberă să admire salvamarii, Elena Băsescu să predea lecţii de limbă română la Bruxelles, Boc să-şi amintească de zilele frumoase de la Primăria din Cluj-Napoca, Traian al II-lea să ofteze după nava lui de curse transoceanice, profesorii după retribuţiile lor de-acum un an, scriitorii după vremurile în care munca lor era preţuită cel puţin atât cât să nu aibă sentimentul apăsător de marginalizare şi umilinţă... E adevărat, sunt liberi să scrie orice şi oricât, fără să le aducă vreo atingere careva, mai ales că, după cum merg lucrurile, toţi ceilalţi au suprema libertate să refuze lectura cu un suveran dispreţ, că „doar nu mâncăm cărţi” ori „o viaţă avem şi pe aia s-o pierdem cu fleacuri?!” O lume-tabloid şi Dumnezeul ei, Gugăl!!

                    Dar cel mai mare avantaj al democraţiei în care ne îmbăiem de dimineaţă până seara rămâne libertatea de a nu muri de plictiseală. Tot timpul se întâmplă ceva interesant: interpelări colorate în Parlament, furturi de bancomate, violuri, abuzuri de tot soiul, violenţe, fraude de milioane, conform principiului: „dacă furi azi un ou, eşti un bou, dacă furi un milion, eşti bon ton!”, autostrăzi cât vezi cu ochii (împăienjeniţi), Europa stă cu ochii pe noi şi ne admiră, au toate motivele!! Becalizarea ţării e pe cale să se desăvârşească, conform ideologului de serviciu: „Eu , la Avicola Iaşi, pot să fac pui Gigi Becali, dacă vreau!” Nu numai că a vrut, dar a şi putut!! Puii ăştia s-au înmulţit văzând cu ochii, au ajuns găini ţanţoşe, nu se vede?

                    În sfârşit, suntem liberi să ne dispreţuim ţara, să-l admirăm pe Patapievici, să vorbim cât mai prost româneşte, să întoarcem spatele naturii şi Divinităţii, sufocaţi de duhorile oraşului, murdărind tot ce a mai rămas nobil şi curat în fiinţa umană. Nu ne mai rămâne decât să fim mândri de noi şi de existenţa noastră părelnică!