Poeții Bacăului la început de mileniu: debuturi 2000-2010

La 65 de ani mi-am făcut singur un cadou, amintindu-le autorilor care m-au uitat că eu încă îi țin minte și că le dăruiesc acest nou volum, apărut la Editura Pallas Athena din Focșani. La mulți ani tuturor!



Sumar

Gânduri de rămas bun...5

Lumi paralele (Anca Adochiței)....7

O voce distinctă (Iordan Aioanei)..10

Poezia ca formă de protest (Dumitru Airinei-Adam)...12

Dependent de cuvânt (Celestin Antal).....14

Catrenele bunicuței (Maria Ardeleanu).….16

Între armonizări întâmplătoare şi fuga spre abstract (Emil Ariton)....17

Filme americane (Iuliei Balcanaş).......20

Fericirea sub „masca durerii impuse“ (Mihaela Băbușanu Amalanci)......22

Distihuri moralizatoare (Veronica Blaj).......25

Îndrăgostitul de lumi (Sever Bodron).…27

Ieșirea din labirint (Cristian Constantin Bostan)...30

Dincolo de poveste (Elena Bostan).......32

Poetul din faţa oglinzii… (Ioan Botezatu) …34

Texte și contexte poetice (Ozana Budău) …37

Inventarul existenței (Cristina Călin)......39

Cartea anotimpurilor (Constanța Caităr Ghioldum).......42

Un „actor dezorientat“ (George Chiriac).........44

Hoțul de vorbe (Dumitru Chiriac de la Văsîești)........47

Mărturisire frustă (Miriam Cihodariu).........50

Stareța propriei singurătăți (Elena Ciobanu)........53

Bântuit de „patima gândirii“ (Petre Cochior)..........56

Calea către adevăr (Irina-Venera Cojocariu).........58

Adâncul neînțelesului (Lucia Dărămuș)………....61

Stinghera Penelopă (Doina Coșer Dobrescu)........65

Clipa eternă (Dorin Coșer)........68

Poetul nimicului (Constantin Haralambie Covatariu)......71

O restituire necesară (Victor Croitoru)................73

Iubirea de frate (Viorel Cucu).....................76

Geografie poetizată (Mariana Dima-Bendou)……..........78

Sarabanda amintirilor (Maria Dobraniș).........80

Eternizarea clipei (Alexandra Drăgăstan)……........82

Filocalie poetică (Adrian Enășel)................84

„Starea de vinovăție“ (Silvia Ercuță)...........87

Voievodul cuvintelor (Gheorghe Fifirig Deiuniemaiana)…....89

Un suflet în care se „coace lumina“ (Elenei Amalia Filip)…….…92

Un Iovian feminin (Ioana Florea)…….…94

3 F (Florentina Florin)…….......98

Lumina Copilăriei (Andreea Fulaș)……......100

Pribeagul călăuzit de Umbră (Benone Ghenciu.........102

Lecţia de moralitate (Romică C. Ghica)............105

Duelul cu viața (Daniela Olivia Ghicajanu)…...108

Redescoperirea universului infantil (Laura Ioana Ghineț)….....111

Pe urmele eroilor (Radu Ghioldum)…......113

Eterna copilărie (Andra Patricia Groapă)…...115

Poetul cu „pielea răzvrătită“ (Gabriel Hasmațuchi)….....117

Declarația de dragoste (Maria-Carla Hârțescu)……....120

Vitrina în care dorm mirii (Tincuţa Horonceanu Bernevic)…......122

Magul rătăcitor (Leonid Iacob)...........125

O „gramatică a trăirilor“ (Cristina Iscru) …….128

Anotimpurile Erikăi Lang (Erika Lang)….....131

Cu sufletul în palmă (Constantin Telu Leonte)….…134

Elixirul fericirii (Octavian Mareş)..........137

Între blestem și rugăciune (Maria Melniciuc).......139

Poetul la vreme de seară (Ion Micheci)............142

Azorel și Pisicuța (Nelica Mihai)...........145

O poezie pitită-n „ceafa timpului“ (Alina Mihuț)..........147

Capcanele gândului (Silvia Miler)...........149

Lumini și umbre (Victor Mitocaru).............151

În căutarea perlei (Mihaela Mocanu Gâlcă)........154

Vârstele poetei (Cecilia Moldovan).........156

Rămânerea în cuvânt (Ion Moraru)............158

Fericirea cu ochii trişti (Ştefan Moţei).............160

Epidermicele Ralucăi (Raluca Neagu).............162

Ultima lacrimă (Iulian Neculcea)...........165

Nemuritoarea poezie (Valentina-Zamfira Pagu)...........167

Străjerul cuvintelor (Cornel Paiu).............170

Nevoia de cântec (Tani Paraschiv)...........174

Şi totuşi… poezia (Teodora Pavăl)............177

Nevoia de evadare (Gabriela Pădureț)........179

Între eros și thanatos (Dan Petrușcă).........182

Omagiu mamei (Elena Plăcintă)..........185

Elogiu iubirii (Mărioara Popovici)........187

O iubire eșuată (Didina Postelnicu-Duca)......190

Furtuna din suflet (Georgiana Preda).........192

Enigma din final (Violeta Preda).............195

Calea către sine (Vasile George Puiu)..........198

Crucificarea întru poezie (Alexandra Răchiteanu).......201

Adevăratul debut (Mihaela-Violeta Savu).........204

Trepte ticăloșite (Maria Domnița Scutaru)........207

Zbenguieli poetice (Mălin Stan)........209

În căutarea sublimei clipe (Gelu Stanciu)...........212

Dublu debut (Pavlo Șovcaliuc).............215

Introspecții elevate (Cristina Ștefan)............217

Lumina din cuvânt (Valeriu Tănasă).............220

Poezia cifrelor (Ileana Sorinela Teodorescu).........223

Vâltoarea amintirilor (Ion Timaru)............225

Magia poetei jucăușe (Maria Ilinca Trifonescu).........228

Poezia ca „vis împlinit“ (Miruna Constantina Țuțuianu)........231

Toboșar al vremurilor noi (Constantin Veliche)........234

„Truditor la Statuia Tăcerii“ (Ioan-Petru Viziteu).......237

Lumea Gabrielei Firea (Gabriela Vrânceanu Firea).........240

În căutarea izvorului veșnic (Atena-Mariana Zară)...

......243

Nașterea Domnului

Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor,  I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor. (Mt. 2,10-12)

Hristos S-a născut, slăviți-L! Trăiți din plin bucuria Crăciunului și dați slavă lui Dumnezeu că încă ne îngăduie! La mulți ani tuturor prietenilor acestui blog și tuturor celor cu sufletul curat!

Înainte Prăznuirea Nașterii Domnului

Străin e chipul sărbătorii, căci preaslăvit este cuvântul Nașterii. Astăzi legătura cea veche s-a dezlegat, adevărul a venit, viețuirea celor de sus pe pământ s-a sădit, îngerii cu oamenii împreună viețuiesc, oamenii cu îngerii fără de teamă vorbesc.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Crăciunul Scriitorilor la Avangarda XXII

Sâmbătă dimineaţa, 12 decembrie 2015, în sala Restaurantului Hotelului „Decebal” din Bacău, a avut loc ediţia din 2015 a  „Crăciunului  Scriitorilor”  la „Avangarda XXII”,  o manifestare   culturală   de   colinde,   datini   şi   obiceiuri   prilejuite   de  Marea   Sărbătoare   a Naşterii Domnului.

Evenimentul,  organizat de  Fundaţia   Culturală   „Georgeta   şi   Mircea  Cancicov”,  cu concursul Asociaţiei Culturale „Familia Lecca”, a reunit personalităţi ale culturii şi artelor băcăuane, reprezentanţi ai Administraţiei locale şi ai Cenaclului „Avangarda XXII”, între care îi amintim pe scriitorii Dan Iacob, Dumitru Alexandru, Mioara Băluţă, Tincuţa Horonceanu, Bernevic, Cristina  Stefan, Dumitru Brăneanu, Mara Paraschiv, Petre Isachi, Ioan Neacşu, Cornel   Paiu,   Daniel  Nicolescu,   Viorica   Băluţă,   Theodor   Calcan,   Cornel   Galben,   Liviu Chiscop, Vasile George Puiu, ziariştii Eugen Verman, Mihai Buznea şi  Ştefan Olteanu, care au citit din creaţia proprie şi au transmis urări de sfârşit de an. Întâlnirea a fost întregită de un original program de colinde şi datini de Crăciun, scriitorii,artiştii, oamenii de cultură şi invitaţii acestei ediţii fiind colindaţi de cunoscuta solistă MariaTătaru-Bodea,   de   pr.  Marian   Vătămănescu  şi  Ştefana   Radu,   precum   şi   de  Corala„ Episcopiei   Melchisedec   Ştefănescu”   a   Protopopiatului  Bacău,  dirijor:  pr.  Nicu   Gavriliu, Ansamblul Folcloric „Privighetorile Zeletinului” din Podu Turcului, dirijor: prof. Nicolae Popa, Corul  Colegiului Naţional „Vasile Alecsandri”, dirijor, prof.  Irina Negrea,  Corala„Filomelos” a Bisericii voievodale „Adormirea Maicii Domnului” din Borzeşti, dorijor, prof.Paula Cautiş, Ansamblul Folcloric „Florile din Cucuieţi”, comuna Solonţ, judeţul Bacău,instructor, pr.Irinel Cernat şi de Grupul Folk „Suflete senine”, condus de Liviu Neagu. Punctul forte al evenimentului l-a constituit decernarea Premiilor Anuale de Excelenţăale Fundaţiei Culturale „Georgeta şi Mircea Cancicov“ şi ale Asociaţiei Culturale „Familia Lecca” pentru Promovarea Culturii.În ultima parte a întâlnirii a avut loc un  Te  Deum  în memoria  Eroilor Neamului, a patronilor   spirituali   ai   Fundaţiei   Culturale   „Georgeta   Mircea   Cancicov”,   precum   şi   a scriitorilor şi artiştilor „Avangardei XXII” trecuţi la cele veşnice (Ioan-Petru Viziteu, Ion Ghelu-Destelnica, Vasile   Sporici,  Octavian Voicu,   Ion Lupu, Anton  Ciobanu, Aurora Barcaru, Eugen Budău, Marin Cosmescu-Delasabar, Viorica Cocioiu, Ioan Iftimie, Dinu Apetrei, Florin Crăciunescu, Daniela Olariu, Paul Ţarălungă, Alexandru Ungureanu,Elena Baciu, Gelu Măgureanu, Ion Ilieş şi Elena Ungureanu).Moderatorul şi amfitrionul întâlnirii a fost poetul Victor Munteanu.

Spectacolul Cărții la Centrul Apostu

Centrul Internațional de Cultură și Arte „George Apostu” din Bacău a găzduit vineri seara o nouă excelentă manifestare din suita Spectacolul Cărții. De data aceasta protagonist a fost traducătorul Gheorghe Iorga, cunoscut tălmăcitor din persană, care a transpus în limba română două din capodoperele literaturii iraniene: Să dăm crezare începutului de anotimp rece de Forugh Farrokhzăd și Rubaiatede Omar Khayyăm.

Apărute la sfârșit de an, cele două volume au fost prezentate publicului de criticii literari Carmen Mihalache, Adrian Jicu, Constantin Dram și Vasile Spiridon, momentele literare fiind întregite de recitalurile de poezie ale actorilor Florina Găzdaru și Geo Popa, precum și de intermezzourile muzicale aparținând Cvartetului Fagotissimo. 

Ion Tudor Iovian la prima interpretare critică în volum

Miercuri, ora 17, la SIF Moldova, a avut loc lansarea volumului Lucidul anxios și retractil Ion Tudor Iovian de Grigore Codrescu (Editura Corgal Press, 2015). Noua carte a scriitorului băcăuan a fost prezentată de criticii literari Gheorghe Drăgan și Gheorghe Iorga, despre creația de până acum a autorului mai exprimându-și opiniile Petre Isachi, Traian Valeriu, Gheorghe Neagu, Cecilia Moldovan și editorul Cornel Galben. Momente aparte au oferit actorul Florin Zăncescu și poetul Ion Tudor Iovian, primul recitând trei dintre poemele acestuia, iar cel de al doilea, vădit incomodat de postura de autor comentat, a deslușit odiseea apariției cărții din punctul său de vedere. Întreaga dezbatere o veți putea urmări în următoarele zile pe site-ul Televiziunii Literare. 

Salvați Oamenii Timpului din Județul Bacău

În cadrul Campaniei OAMENII TIMPULUI au fost programate Galele Locale, evenimente care ar fi trebuit să aibă loc în reședințele Județelor Suceava, Botoșani, Neamț, Bacău și Vaslui, precum și în orașele Chișinău și Cernăuți. Din motive obiective, independente de voința Asociației Revistei TIMPUL, organizatorul Campaniei, în Județul Bacău această gală nu va avea loc. Din păcate, proiectul nu și-a găsit ecoul nici la nivelul autorităților publice și nici în sectorul privat, astfel încât nominalizații din acest județ să fie onorați și la nivel local.

Organizatorii transmit un mesaj de felicitare pentru nominalizații din acest județ și îi asigură de prețuirea și respectul lor. Cei zece nominalizați în Campania OAMENII TIMPULUI din Județul Bacău sunt invitați să participe, alături de ceilalți nominalizați, la Gala Extraordinară de la Iași, ocazie cu care organizatorii vor face reverența care se cuvine și în fața domniilor lor.

Programul Campaniei nu va suferi alte modificări. Astfel, pe 1 decembrie va avea loc Gala Locală OAMENII TIMPULUI de la Chișinău, iar pe 12 decembrie Gala Extraordinară OAMENII TIMPULUI, la Iași.

După cum, probabil, v-ați dat seama, acesta este un comunicat al organizatorilor. Am dat peste el după ce doamna Rodica Lăzărescu, redactor-șef al revistei ProSaeculum (Vrancea), m-a rugat să-l votez pe Ioan Dănilă, „apărătorul cauzei și Casei Vasile Alecsandri”, intrat în competiția inițiată de ieșeni. L-am votat, bineînțeles, cu toată dragostea, ba i-am votat și pe ceilalți nominalizați din Bacău, pe care i-am descoperit accesând oameniitimpului.ro  

Din păcate, se pare că băcăuanii nu prea au habar de această frumoasă inițiativă, așa că reprezentanții noștri aleși de juriul de nominalizare nu stau, cu mici excepții, prea grozav în clasamentul general. Astfel, dintre cei 8 reprezentanți selectați din județele Moldovei la fiecare categorie, doar Cristian Postolache (sănătate) și Corneliu Stoica (memorie și istorie) se află pe primul loc, cu 8852 și, respectiv, 6015 de voturi, ceilalți fiind, în marea lor majoritate în a doua parte a clasamentului: 3 (ioan Dănilă - 2051; Anca Sigartău - 1933), 4 (Ioan Vlăduț Nuțu - 806), 5 (Gabriela Achihăi - 1858), 6 (Sorin Zlat - 817; Iulian Tănase - 564; Mihai Tălmaciu - 401) și 8 (Severin Brunhuber - 529). 

Cum toți au o biografie impresionantă, dați-le votul și salvați onoarea județului! O puteți face zilnic, votând fiecare nominalizat în parte, până pe 12 decembrie. 

Să se știe!

CREDEŢI-MĂ CĂ NU AM VRUT SĂ TRANSMIT ACEST MESAJ, DAR VĂZÂND AZI TRANSMISIA DE LA ORA 18 LA TELEVIZOR, UNDE CONAŢIONALII NOŞTRI DIN COVASNA CONSIDERĂ ZIUA DE 1 DECEMBRIE CA O ZI DE DOLIU ŞI ABORDEAZĂ DRAPELELE NEGRE PE STRĂZI

 

M-AM HOTĂRÂT!

SĂ  SE  ŞTIE!

 

1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

Ungaria Mare nu a existat! 

Să afle şi TOKES !

Da, istoric aşa este!

Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire!

Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.

Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură.
          Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! 

Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie.
         Unde este jertfa ungurească la 1867?!  

Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece? 

Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! 

Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană. 

Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania.

Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu!  Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare.

Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe!

De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527?  

Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună!

Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică. 

Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator!  Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi! 

S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros. 

Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc!

Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie:  Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.

Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun!  Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie!

Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte!

Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor.

Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.

Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş!

Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!

Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit!

Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora. Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români!

Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?!

Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria!

Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

Care e logica acestor resentimente?

Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?!

Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta?

Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani?

Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria!

Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867!. Nici mai mult, nici mai puţin!

Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!.

Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea.

S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce!

Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa!

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?!

Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!.

Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari?

Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român.

Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică!

Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării!

Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum.

Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon!

A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm!

Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt!

          Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului.

          Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar!

          E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei!   

          Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară!

          Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă!

          Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie!

          Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL!

          Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri!

          Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr!

          Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului.

          Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă!. Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război.

          1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

          Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus! Avem de ce! La Mulţi Ani Frumoşi! 

Prof. univ. dr. ION COJA

 

Apropos, ştiţi cum a chemat-o pe mama lui Matei Corvin?  (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - fiul lui Iancu de Hunedoara).Elisabeta Sălăjan!

 

RUGĂCIUNEA DE LA ALBA IULIA

1 DECEMBRIE 1918

 

„Doamne Dumnezeule al părinţilor noştri, carele ai călcat moartea şi pe diavol l-ai surpat, şi ai dăruit viaţă poporului Tău Românesc, revarsă pacea şi binecuvântarea Ta cerească asupra miilor nenumărate care cu buzele tremurânde îşi împreună azi rugămintea în faţa Altarului Tău – în cetatea marelui MIHAI VITEAZUL – şi pentru suferinţele şi umilirile de veacuri, încununează-l azi cu darul Preasfântului Tău duh, ca într-o mână şi într-o suflare, să fie toţii fiii Lui la acelaşi gând, rupând pentru vecie lanţurile iobăgiei şi ale întunericului.

Cutremură Doamne, cenuşa mucenicilor de ieri şi alaltăieri – şi din moaştele lor sfinte aprinde focul dragostei în inimile tuturora. Şi lacrimile orfanilor şi maicilor îndurerate, fă cu puterea Ta să se prefacă toate în stele de bucurie pe tăria cerului, sub care azi neamul Românesc de la patru vânturi, cu genunchii plecaţi îţi jură din nou credinţă părinţilor noştri!”

Primul lustru

În urmă cu 5 ani, Memoria clipei își lua zborul spre cititori cu oarece avânt, numai că, în timp, plafonul a coborât din ce în ce mai jos, concomitent cu entuziasmul editorului. Resuscitat anul acesta, după ce în 2014 a fost în pragul prăbușirii definitive, blogul de față se încăpățânează să trăiască, puținii lui cititori fiind, încă din start, motorul ce îl țin în viață. La împlinirea unui lustru de la prima postare, nu pot decât să le mulțumesc și să le promit că în următoarea etapă voi fi ceva mai activ, aducând în prim-plan măcar o parte dintre gândurile ce mă frământă zi de zi.

Toate cele bune și La mulți ani! de Ziua Națională a României.