Bontaş, N.I. (Ionescu C. Nicolae), n. 21 noiembrie 1899, în Bacău - m. 19 ianuarie 1986, în Bucureşti. Poet. Este fiul profesorului Constantin Ionescu, care avea să-i stimuleze pasiunea pentru lectură. Copilăreşte în urbea natală, unde îşi efectuează studiile primare şi gimnaziale. Până la mobilizare izbuteşte să promoveze primele clase liceale, continuându-le după încetarea celei dintâi conflagraţii mondiale şi obţinând diploma de bacalaureat. Influenţat de Bacovia, începe să scrie versuri, debutând în 1918, sub pseudonimul N. Bontaş, în revista bilunară ieşeană Moldova. Un an mai târziu e încadrat ca funcţionar la Poşta Bacău, postură din care trimite corespondenţe la publicaţiile Poşta informativă şi Poşta nouă. Îşi completează studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, continuând să publice, alături de poeme, unele comentarii, note culturale şi recenzii în periodice din Capitală, Brad, Bârlad, Cernăuţi, Ploieşti, Sibiu, Turnu Severin ş.a. Colaborează, astfel, la Abecedar, Bucovina, Bucovina literară, Câmpina, Crainicul, Cucu Prahovei, Datina, Graiul nostru, Litere, Muguri, Orizonturi noi, Provincia literară, Raza literară, Revista Bucovinei, Suflet românesc, Universul literar şi periodicele deja amintite. Deşi uneori combină numele real cu pseudonimul, notorietatea sa creşte cu fiecare nouă apariţie, astfel că la debutul editorial, placheta de versuri Vestigii (Bucureşti, 1933) nu trece nebăgată în seamă. Comentatorii (N. Davidescu, în Facla literară; Paul I. Papadopol, în Linia nouă) observă influenţele eminesciene şi bacoviene, păstrate în bună parte şi în celelalte două volume - Irizări (Bucureşti, 1937) şi Imagini muzicale (Bucureşti, 1938) -, în care apar însă, pe lângă imaginile simboliste, metafore şi stări insolite, care ar merita readuse în atenţia cititorilor. Asta cu atât mai mult cu cât, după cea de-a doua conflagraţie mondială, poetul băcăuan a dispărut cu totul din orizontul literar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu