Campania “Nu-l mai sărbătoriţi pe Eminescu! Citiţi-l”

     Ziarista Laura Huiban a lansat pe blogul său, Fără filtru, o campanie interesantă, menită să ne conducă altfel către Eminescu. Deşi a semnalat manifestările omagiale anunţate de diferite instituţii, i-a anunţat pe organizatori că nu va participa la niciuna din ele, rezervându-şi bucuria ca în acest timp să citească din creaţia sărbătoritului.

     Agasată de isteria omagierilor fără substanţă, ea îşi îndeamnă şi concitadinii să procedeze aidoma, convinsă că în felul acesta Poetul nu ar avea decât de câştigat. Pentru că mesajul său, în  ansamblu, are substanţă, reproduc doar invitaţia, lăsându-vă opţiunea de a alege: "Va invit in schimb sa cumparati, sa oferiti sau sa cititi o carte de sau despre Mihai Eminescu. Va invit sa-l citim cu minte eliberata de clisee, sa-l (re)descoperim, sa-l scoatem din sabloane, sa-l privim, daca vreti, ca pe un scriitor contemporan." 

     În ce mă priveşte, aplic regula de mai multă vreme, anul trecut, de pildă, recitind volumul de Poezii care a inaugurat, în 1974, Colecţia Eminesciana a Editurii Junimea, iar anul acesta voi proceda la fel, cu deosebirea că de data aceasta îl voi privi prin intermediul studiilor lui G. Ibrăileanu, apărute în cel de-al doilea volum al colecţiei, într-o ediţie îngrijită şi prefaţată de Mihai Drăgan, băcăuanul nostru.

     Aşa cum remarca şi criticul Eugen Simion într-o emisiune a Televiziunii Trinitas, fiecare are un Eminescu al său şi tocmai de aceea cel ce a copiat, în studenţie, toată proza eminesciană, nu e deranjat de formulele înfierate de autoare, ci, dimpotrivă, a afirmat că "e bine să le folosim", pentru că "Eminescu e un spirit viu, nu un mit care păleşte". Sigur, a sugerat şi că e la fel de bine să se evite excesul în utilizarea lor, dar în principiu "îi place mitul temeinic din jurul lui Eminescu", pentru că  dacă "n-ar exista poezia lui, n-ar exista nici mitul". Percepţia peiorativă nu-l deranjează, atât timp cât fiecare ne putem vedea de "drumul spre opera lui" şi că, regăsindu-ne în Eminescu, n-are importanţă ce spun unii şi alţii.

      "Uite-aşa a fost să fie!", a conchis academicianul, legat de mitul "Poetului nepereche", al "Poetului Naţional", al "marelui şi nemuritorului Mihai Eminescu", bucuros că în ce priveşte percepţia lui de către noua generaţie de elevi, "semnele sunt bune", în sensul că ei îi citesc lirica, o ascultă, se interesează de creaţia sa şi nu doar de pe internet.

     Să-l citim, aşadar, dar să-i şi respectăm limba măiastră, scriind inclusiv pe blog cu diacritice, că şi aşa limba română e în mare suferinţă!