Remember

bârgãu, valeriu, n. 7 martie 1950, în satul Mileştii de Jos, comuna Parincea, judeţul Bacãu - m. 3 ianuarie 2006, Deva, judeţul Hunedoara. Scriitor. Fiul funcţionarului Nicolae Bârgău şi al Valeriei, casnică. Îşi începe studiile primare în satul natal, cu învăţătorul Ichim şi le continuă în satul Văleni, absolvind în 1965. În 1969 este admis la Şcoala Militară „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu a M.A.N., pe care o absolvă în 1972, fiind încadrat la Divizia 67 Mecanizată Brăila. Începe să scrie poezie la 13 ani, în 1969 debutând cu un grupaj în Ateneu, la recomandarea lui Ovidiu Genaru şi a lui George Bălăiţă. Colaborează la publicaţia Înainte, a Armatei a II-a, care în 1971 îi acordă Premiul pentru poezie. În acelaşi an e însă exclus din U.T.C. şi din cadrele active ale armatei, pentru că a adus critici vestitelor Teze din iunie de la Mangalia ale C.C. al P.C.R. privind ideologia, restrângerea şi controlul traducerilor din literatura străină. Trimis ca docher în Portul Brăila, este şicanat şi îndepărtat, găsindu-şi în 1973 un loc de muncă tocmai la Combinatul Siderurgic din Hunedoara, singura unitate care l-a acceptat. Aici, devine membru al Cenaclului „Flacăra“ al scriitorilor din Hunedoara, dar după câteva şedinţe este exclus, pe motiv că purta barbă! La intervenţia poetului Neculai Chirica e reprimit în cenaclu, un an mai târziu primind Premiul I pentru poezie la Festivalul de Poezie de la Costeşti - Sarmisegetuza Regia. Suita recunoaşterilor continuă, în 1975 devenind laureat al Premiului pentru poezie al revistei Luceafărul, sub îndrumarea lui Ion Gheorghe începând o colaborare de durată cu publicaţia bucureşteană. Veşnic nemulţumit, în 1976 înfiinţează Cenaclul „Lupta“ al Sindicatului din Combinatul Siderurgic Hunedoara, militând pentru promovarea valorilor autentice. Îşi adună poemele în placheta Epistolele tânărului Theodosie, fiul lui Neagoe Basarab (Deva, 1976), încercându-şi totodată şansele la concursul de debut al Editurii Cartea Românească, unde trimite manuscrisul Floarea soarelui sau Mâna de lucru. Premiat în 1977 de un juriu prestigios (Ion Caraion, Mircea Ciobanu, Marin Preda, Florin Mugur, Cornel Popescu), volumul va apare un an mai târziu, marcând astfel debutul editorial. Tot în 1977 devine laureat al ziarului Scânteia tineretului şi primeşte Premiului U.T.C. pentru poezie. Peste doi ani, C.C. al U.T.C îi acordă Premiul pentru Poezie pe anul 1978, fapt ce îl determină pe Ion Caraion să scrie în revista Luceafărul fulminantul articol Fabulosul râu, inclus apoi în volumul Jurnal I. Prestigioasa editură a Uniunii Scriitorilor îi publică, în 1980, cel de-al doilea volum de poezie – Alfabetul straniu în care vă vorbesc –, versurile sale începând să apară în mai toate publicaţiile literare ale vremii. Tot în acel an devine membru al Uniunii Scriitorilor, iar Ion Caraion îi face acasă la el primele mărturisiri legate de viitoarea sa plecare din ţară, solicitându-i în acest sens asigurarea unui alibi. Îşi diversifică paleta editorială, publicând la Cartea Românească volumul de reportaje Jurnal de uzină (1981), urmat aproape an de an de noi şi noi volume: Tulburarea naturii (versuri, Editura Facla, Timişoara, 1982), Utopia profesorului Dunca (roman, în colaborare cu Neculai Chirica, Editura Eminescu, Bucureşti, 1983), Plantele din fereastră  (versuri, Editura Albatros, Bucureşti, 1984), Steaua de pământ (reportaje, Editura Eminescu, 1985), Noima de aur (versuri, Editura Cartea Românească, 1986), Poezii în zori (poezii pentru copii, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1988), Semne particulare (roman, Editura Facla, 1988). În pofida acestei ascensiuni rapide, are în continuare o viaţă agitată, în 1982 fiind exclus din colegiul revistei Ritmuri din Deva, pe motiv că a fost în relaţii de colaborare cu Ion Caraion, pentru ca doi ani mai târziu să devină preşedintele Cenaclului „Ritmuri“. Din 1984 şi până în 1988 participă la mai multe tabere de creaţie ale tinerilor scriitori, începând cu cele de la Oradea, Râmnicu Vâlcea, Focşani, Iaşi, Timişoara, Deva, Reşiţa, Suceava ş.a. Verva sa publicistică, depistabilă relativ uşor prin cele peste 2000 de articole, cronici literare, recenzii, opinii etc. apărute în ziarele Scânteia tineretului şi Scânteia, în revistele Albina, Argeş, Ateneu, Astra, Convorbiri literare, Contemporanul, Cronica, Familia, Flacăra, Luceafărul, Orizont, România literară, Steaua, Tomis, Transilvania, Tribuna, Vatra ş.a., a fost nu numai remarcată, ci şi răsplătită cu  încredinţarea unor rubrici permanente. Astfel, în 1985, Ion Cristoiu îl invită să susţină rubrica de critică literară „Scriitorii tineri şi cărţile lor“ în SLAST, iar peste doi ani, prozatorul Vasile Sălăjan îi acordă în Tribuna rubrica de interviuri cu tinerii scriitori ai Generaţiei ’80, intitulată „Generaţie şi creaţie“. Rodul acestor ambiţioase întreprinderi va fi materializat, în primul caz, în volumul Generaţia ‘80: Precursori & urmaşi (Editura Călăuza, Deva, 1999), iar în cel de-al doilea va fi răsplătit, în 1988, cu Premiul pentru interviu al Tribunei. În 1989 are o nouă tentativă de a intra în presă, dar, ca şi în alte rânduri, este refuzat din pricina dosarului  E declarat, în schimb „Om al anului pentru literatură“ şi prezentat în ediţia engleză din 1989 a Who’s Who International Authors and Writers. La finalul anului, pe 25 decembrie, participă la manifestaţia revoluţionarilor din Deva, fără ca ulterior să solicite titlul de revoluţionar, şi încă din primele zile ale anului următor lansează, împreună cu alţi colegi de scris, iniţiativa editării unui ziar independent. Dezamăgit şi dezgustat de reacţiile unora, împrumută bani şi, la 1 februarie 1990, înfiinţează Călăuza, primul ziar liber din judeţul Hunedoara, iar în 2002, publicaţia de reclamă şi anunţuri gratuite pentru Transilvania, Piaţa de Ardeal. Concomitent, pune bazele Editurii Călăuza, devenind director al publicaţiilor şi al editurii ce apăreau sub acest nume. În 1992 aderă la Uniunea Ziariştilor Profesionişti, publicând, la propria editură, volumul Sfârşitul lumii. Între 1994 şi 1996 e, totodată, director al revistei de cultură Constelaţia Dragonului, în acest din urmă an apărându-i volumul de poezii Apocalipsa după Valeriu (Editura Helicon, Timişoara) şi fondând revista de cultură  Ardealul literar şi artistic. În 1998 i se decernează Premiul „General Gheorghe Magheru“ al Fundaţiei cu acelaşi nume, urmat în 2000 de Marele Premiu al Societăţii „Mihai Eminescu“ din Sydnei (Australia) pentru poezie şi pentru revista Ardealul literar şi artistic. La rândul său face un gest de mare prietenie, îngrijind – împreună cu George Miţin Varieşescu – antologia poeţilor români din Australia şi S.U.A., Dincolo de orizont & Poeţi români din exil, apărută în acelaşi an sub egida editurilor „Mihai Eminescu“ din Sydnei şi „Călăuza“ din Deva. Prolificul scriitor e, de altfel, prezent nu doar în revista Mihai Eminescu din Sydnei, ci şi în alte publicaţii ale diasporei româneşti, între care amintim Lumina şi Tibiscus (Iugoslavia), Lumină lină (S.U.A.), Nistrul (Ucraina). În 1999 înfiinţează Tipografia Călăuza, iar peste un an lansează colecţia „Poeţi români definitivi“, destinată celor mai importanţi autori din ţară. Ca editor a publicat peste 350 de cărţi de poezie, proză, critică, teatru, istorie, dar şi lucrări ştiinţifice, manuale şi cursuri etc. În 2000, la împlinirea unei jumătăţi de veac, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densuşianu“ îi consacră biobibliografia Valeriu Bârgău la 50 de ani, sărbătoritul primind şi Ordinul de Merit „General Gheorghe Magheru“. În timp a  fost, de asemenea, inclus în antologiile Pasărea de foc (1975), Panteonul nestinsei iubiri (1978), Incursiuni în fantastica realitate (1982), Planeta cărbunelui (1984), Flori pentru mama (1997), Antologia copilăriei (1998) etc., dar şi în Dicţionarul scriitorilor bănăţeni (1996), Who’s  Who International Authors and Writers (1989), Personalităţi băcăuane (2003) ori Dicţionarul general al literaturii române (2005). Ales în fruntea Asociaţiei Scriitorilor hunedoreni (2004), regretatul reprezentant al generaţiei optzeciste îşi mai văzuse publicate cartea de interviuri cu Mircea Ciobanu (Directorul de conştiinţe, Editura Călăuza, 2003) şi antologia Alfabetul straniu în care vă vorbesc (Editura Cartea Românească, 2005) şi urma să definitiveze cartea de interviuri cu colegii de generaţie, care, ca şi noi, băcăuanii, deplâng dispariţia sa prematură.