Ivanca Donciu. Un Centenar ratat

N. 16 ianuarie 1910, în comuna Moineşti, judeţul Bacău. Biolog. Copilăreşte în localitatea natală şi în Târgu Ocna, unde îşi începe studiile gimnaziale, continuate apoi la Liceul de Fete “Sturza-Cantacuzino” din Roman (1917-1929). Un an mai târziu devine studentă a Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi, luându-şi licenţa în 1939. După anii grei ai celei de a doua mari conflagraţii mondiale lucrează ca şef de laborator, asistentă şi şef de lucrări la catedrele de specialitate ale  Facultăţilor de Medicină Veterinară din Arad şi Bucureşti, având contribuţii importante în domeniul parazitologiei şi biologiei păsărilor şi animalelor domestice şi sălbatice din arealul românesc. Începe să valorifice activitatea de cercetare în 1951, când debutează în revista Probleme de zootehnie şi medicină veterinară, în colaborare, cu studiul Contribuţiuni la studiul patogenităţii protozoarului Babesia ovis. Doi ani mai târziu, în paginile acesteia publică viziunea sa despre Fauna Helmintologică la păsările domestice din regiunea Arad, iar în Anuarul Facultăţii de Medicină Veterinară din Arad aduce noi Contribuţiuni la studiul histopatologic al coccidiozei renale la gâşte. În coloanele acestuia vor mai vedea apoi lumina tiparului studiile Heterackidoza verucoasă la fazan (în colaborare, 1954), A.F.S.-ul în coccidioza renală la gâşte (1955-1956), Contribuţiuni la studiul patogenităţii Aspergilioze la bobocii de gâscă (1956), Contribuţiuni la studiul biologiei şi patogenităţii nematocidului Aruidostornum sauseris (în colaborare, 1956), Observaţii asupra unor cazuri de ciatostomoză la gâşte (în colaborare, 1957). Până în 1957, când îşi susţine doctoratul în cadrul Facultăţii de Biologie a Universităţii Bucureşti, cu teza Cercetări asupra coccidiilor din R.P.R. la animalele domestice  (coordonată de academicianul Gheorghe Lupaşcu), va mai încredinţa tiparului câteva Contribuţiuni la stadiul Helmintofaunei la câini din diferite canise din Regiunea Bucureşti (în colaborare, 1955) şi Încercări de tratament cu piperazină, în helmintoze la câini (1956), ambele apărute în Studii şi cercetări de biologie animală. La acestea se adaugă Fauna helmintologică la leii din Grădina Zoologică Bucureşti (în colaborare, 1961, în Probleme de zootehnie şi medicină veterinară) şi suita de studii încredinţată, în calitate de coautor, Anuarului Institutului Agronomic din Bucureşti: Contribuţiuni la tratamentul Monieziozei la ovine, Cercetări histochimice în coccidioza tratată a puilor de găină (1962), Vitamina K în tratamentul coccidiozei puilor de găină (1963), Contribuţiuni la studiul nematodofaunei intestinale la ovinele din R.P.R., Frecvenţa coccidiilor la ieăurii sălbatici (Lepus europaeus Pall.) din ţara noastră, Acţiunea vitaminei K3 asociată coccidizinului în tratamentul coccidiozei aviare (toate, 1964), Aridrja rhopalocephala-anoplocefalid, existent la iepurii sălbatici (Lepua europaeus) din ţara noastră (1965), Contribuţiuni la studiul dezvoltării nematodului Ascaridia galli Schrank 1758, II, Contribuţiuni la studiul specifităţii coccidiei Elmeria stiedae, Contribuţiuni la studiul patogenităţii coccidiei Elmeria stiedae (toate, 1967), Contribuţiuni la studiul eficacităţii Zoalemului în tratamentul coccidiozei aviare (1969), Cercetări privind patogenia în coccidioza bovină (1970) şi, ca autoare, Contribuţiuni la studiul patogenităţii Elmeria maxima - Tyzzer (1971). Corolarul acestei laborioase munci de cercetare o constituie însă volumul Cercetări asupra coccidiilor la animalele domestice în R.P.R, apărut la Editura Academiei, în 1961 - care valorifică teza de doctorat -, intrat imediat în circuit european, fiind semnalată în fişierele importantelor biblioteci ale continentului şi citată ca bibliografie în alte lucrări de specialitate. Conul de umbră în care a intrat după pensionare n-a fost înlăturat nici azi, deşi în 2010 s-ar fi cuvenit să fie sărbătorită, la Centenarul naşterii.