Se apropie Crăciunul şi, încet-încet, în căsuţa de e-mail au început să se adune mesajele. Ceva mai aparte mi s-a părut cel de la
Viorel Savin, care, sătul probabil de multele variante ale romanului
Gresia albastră, a revenit la poezie. Iat-o pe cea inclusă în urările expediate:
Strigăt (10)
!
exilat
în strigăt voi călători
atâta timp
cât vor mai fi
oameni buni
conducători de durere
!
Mulţumesc, Viorele! La mulţi ani şi ţie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu