Se duse vara...

Iubito, iară toamna vine,

Urcând cu gândul către tine,

Ca seva-n vie, pe butuc,

Aprinsă-n frunzele de nuc...

Iubito, stelele-s mai reci,

Cu gândul nu mă mai petreci,

Nici nu mă chemi, nici nu mă vrei,

Şi doar mireasma cea de tei

Rămas-a-n trup, de peste vară...

Iubito, dulcea ta povară

Mă răscoleşte, vinovată,

Şi ce n-aş da, ca înc-o dată

Sărutul tău să mă inunde,

Precum, în lac, cercul din unde,

Iubito, iară toamna vine,

Se duse vara, fără tine!