Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Invidia

Cine a spus că Viorel Savin e invidios? Iată ce mi-a trimis:

Invidia
    Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer
conditionat
. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer
conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura
si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos
cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si
sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

    Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa
umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic -
ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza.
    Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam
nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon.
    Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat,
caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel.
    Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe
Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.

A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda,
frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa
Ioan.
    Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri,
basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast.
    In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare,
bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind
Richard III.
    A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am
consolat cu Macbeth.
    O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei
efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a
lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
    L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am
stapanit emotia cu o portie de Caragiale.
    L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar
fi ajutat Ananda Coomaraswamy, Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui
Nietzsche.
       Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case,
masini, iahturi, femei.
    Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev.
    Lupta era stransa, dar echilibrata.
    In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA.
    Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua
saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat
candidatura pe listele unui partid majoritar.
    Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am
uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara
ne-am uitat cu atentie.
    Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
    Si atunci ne-a cuprins invidia...
    Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii
condus de toti tampitii?
     * Dan Puric *

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu