O jumătate de an fără mama. Parcă a fost ieri. Cât s-a mai chinuit, săraca! Mai ales ultimele două săptămâni au fost cumplite. Mi-e şi groază să-mi amintesc. Am văzut de aproape cum se moare şi cât de trecători suntem. Deşi mai participasem la destule înmormântări, până atunci eram oarecum detaşat. Acum, parcă îi dau dreptate poetului Petru C. Baciu, fostul deţinut politic, nonagenar în curând, cel care, evocând moartea lui Badea Pătru, scria: „Moartea nu ne spune când vine. Viaţa omului e ca o frunză bătută de bruma toamnei. Astăzi eşti, mâine nu eşti!” (Răstigniri ascunse, p. 157).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu