35 de ani de la cutremurul din 1977. Eram atunci în București, l-am resimțit din plin și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ferit de accidente, deși alături de alți colegi am luat-o inconștienți la pas în acea noapte prin zonele devastate de seism. Au murit atunci oameni valoroși, între care și poeta Daniela Caurea, născută la Târgu Ocna.
Citindu-i volumul Trepte (Editura Diagonal, Bacău, 2001, 66 pagini), aflu azi, la 11 ani distanță, că o altă poetă băcăuană, Maria Domnița Scutaru, m-a trecut în pagina de gardă ca lector, fără să mă întrebe. Din câte îmi amintesc, îi citisem câteva pagini din manuscrisul încredințat inițial Editurii Corgal Press, dar cum nu găsisem nimic relevant, i-am epurat vreo 3-4 poezii de balastru, aducându-le la o formă publicabilă. Cum n-a fost de acord să fac această toaletare cu toate poeziile, am considerat colaborarea noastră încheiată. Acum constat nu numai că a abuzat de numele meu, dând credibilitate unei cărți îndolielnice, dar a preluat și desenele Luminiței Andone din alte volume editate de mine, ceea ce e rapt în toată regula. Ba, pe deasupra, în acest amalgam de versuri, a publicat, uneori în oglindă, iar una chiar pe copertă, și cele trei variante ale mele, dându-le drept creații originale!
Șansa mea e că mai citesc și cărți încântătoare, precum Note de insomniac de Radu Beligan (Editura Artprint, București, 2008, 226 pagini), o ediție bibliofilă, în facsimil, purtând numărul 0370, într-o serie de 1000, și cu autograful Maestrului: Lui Cornel, cu drag. Radu Beligan 14/11 2008. Un regal al ideilor și o panoramare a unei galerii de personalități întâlnite, la care noi abia dacă visăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu